Panopticum este titlul unui consistent volum de studii şi eseuri critice, publicat de exegetul gorjan Zenovie Cârlugea, spre finele anului trecut. Familiarizaţi cu scrisul acestui neobosit cercetător al literaturii noastre, nu ne surprinde să remarcăm din nou adâncimea comentariilor de critică şi istorie literară, precum şi pasiunea pusă în slujba relevării unor valori estetice autentice. Căci, trebuie precizat, întreg volumul se compune din comentarii şi analize dedicate unor autori şi opere de certă substanţă ale literaturii române de ieri şi de azi.

Rezultă, aşadar, frumoase ,,exerciţii hermeneutice”, cum le numeşte însuşi autorul, ce au umplut, în decursul anilor, filă cu filă, această amplă carte, o carte în primul rând extrem de utilă, ce face binemeritate popasuri în momente însemnate ale istoriei literaturii române, de la ,,Luminile latinităţii orientale” la ,,Momentul astral al Marii Uniri”, ,,De la «latinismul» istoriografic la «dacismul» romanticilor” şi tot aşa, printr-un periplu cronologic, de la marii clasici la poeţii moderni, neo- şi postmoderni, cu salturile de rigoare. Criteriul selecţiei ne este lămurit de autor în Cuvântul înainte al cărţii: ,,Departe de a intenţiona, aşadar, tablouri complete de valori, am reţinut, în cadrul fiecărei epoci/ generaţii/ promoţii, însă, după cum se poate constata, doar câteva nume. E vorba de autori dintre cei mai reprezentativi, şi pentru clasicitate, şi pentru modernitate, şi pentru neo- ori postmodernitate. Sunt valori sigure ce nu pot lipsi, aşadar, din nici un tablou de gen, cu atât mai puţin dintr-o istorie literară fundamentată pe estetic.”

Fără pretenţii de exhaustivitate, prin urmare, acest ,,panopticum de opţiuni estetice” pune în valoare, într-un mod nuanţat şi sistematizat (cu indice de nume, trimiteri bibliografice pertinente, argumentaţie solidă), contribuţiile unor autori, contextul epocii şi specificul creaţiei literare a acestora. Fenomenul literar românesc îi este familiar autorului (care a debutat cu poezie, a continuat cu numeroase volume de critică, a făcut şi face în continuare publicistică literar-culturală ş.a.), iar unghiul investigaţiei critice nu putea fi decât cel al unui comentator implicat şi, în aceeaşi măsură, atent la obiectivitatea percepţiilor şi la evitarea zonelor comune. Tocmai de aceea, este de remarcat metoda abordării exegetice, pornind de la un interviu, o convorbire, o întâlnire, lectura unei monografii, a vreunui articol sau studiu despre scriitorul ce face subiectul discuţiei. În plus, informaţia şi structurarea pe segmente (subcapitole) a expunerii facilitează o mai eficientă lectură, alungând din pagină ceea ce este de prisos. Exemple edificatoare sunt la tot pasul şi acestea întăresc impresia de ansamblu asupra acestui studiu laborios, cu accente de scurtă istorie literară.

Se poate, de asemenea, constata caracterul eseistic al lucrării, aşa cum se subliniază şi în subtitlu, adică un discurs interpretativ mai altfel, în sensul unei libertăţi de realizare nu doar teoretică, ci şi stilistică, îmbinând, într-o manieră agreabilă, informaţia de ordin bibliografic, memorialistic, documentar cu valorizarea critică şi plasarea în contextul individual sau, mai larg, al epocii, a creatorilor ce definesc spaţiul valorilor spirituale ale românităţii. Detaliul istoric nu este neglijat, la fel cum nu pot fi trecute neobservate nici contribuţiile unor bravi cercetători din trecutul mai recent sau mai îndepărtat. Istoria, epoca, evenimentul exterior încheagă cadranul poveştii, în interiorul căreia descoperim clasicitatea ori modernitatea operelor noastre, dinamismul manifestărilor literare în evoluţia lor neîntreruptă, influenţele, interferenţele, nota personală a fiecărui scriitor în parte.

De fapt, literatura rămâne prin ea însăşi o poveste incitantă, fiecare element de biografie naţională ori individuală adaugă fenomenului literar noi conotaţii, autorul încercând să focalizeze atenţia tocmai asupra unor aspecte mai puţin sau insuficient discutate. Se relevă, astfel, puncte noi de semnificaţie, asociate palierului documentar impecabil şi unui scenariu analitic de fină acurateţe stilistică. Remarcăm şi nota de originalitate (,,Eminescu în Floreştii Gorjului”, ,,Eminescu şi Brâncuşi”, ,,Tudor Arghezi şi Fundaţia Culturală «Principele Carol»”, ,,Tudor Arghezi şi Carol al II-lea” etc.), oprindu-ne doar la exemplul celor doi mari poeţi, însă contextele discutate sunt mult mai generoase şi diversificate. Panopticumul alocă pagini de evocare unor personalităţi veritabile ale culturii noastre contemporane, creatori cu o activitate vrednică de apreciere (Ovidiu Drimba, Gheorghe Grigurcu), la fel cum punctează linii de semnificaţie în scrierile unor autori mai vechi (I.L. Caragiale, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu ş.a.) sau mai noi (Lucian Gruia, Nicolae Tzone). Frumoase rânduri restitutive sunt dedicate poeţilor Daniel Turcea şi Ioan Flora.

În Panopticumul său de critică şi istorie literară, profesorul Zenovie Cârlugea realizează în aceeaşi măsură un act de interpretare, restituire documentară şi evocare, cultivând un spirit de cumpănită judecată critică, secondat de surse bibliografice, împreună cu tot instrumentarul analitic indispensabil.